Izvoarele, odinioară Chiriacu sau Beiu, înseamnă numele unei comune giurgiuvene pe blazonul căreia, fie și numai figurativ, apele și peștii ar trebui să aibă un statut privilegiat. Chiar la intrarea în localitate, pe partea dreaptă, un canal străjuit de sălcii, dar și de vreo cinci căsuțe de lemn, înșiruite de-a lungul malului, îți atrag atenția, te obligă parcă să te abați, să te oprești. O oglindă de apă, de toată frumusețea, care se tot alungește de nu-i zărești capătul, se arată ca o mare ispită nu numai pentru iubitorii „firului întins”, ci și pentru toți cei care caută și prețuiesc oaza de liniște adevărată.
Puțini dintre trecători știu – poate și localnicii au cam început să uite – că pe acel loc a fost, până nu demult, o groapă de gunoi, o padină, adică un teren mlăștinos, ca să folosim limbajul oamenilor de pe aici. O suprafață de șase hectare care a fost dragată, curățată, apoi s-au făcut foraje, s-au pus izvoarele la treabă. În lungul bălții, pe mijlocul ei, apa are o adâncime de circa un metru și jumătate. Este ținută în grijă, nu-i lăsată să se colmateze. Așa se face că peștele nu miroase a mâl, ca prin alte părți. Are un gust încântător.
În privința neamurilor de pești care hălăduiesc în această baltă, am aflat amănunte de la Genu Nan, administratorul ei. În principal, este vorba de crap, ten, caras. Peștele crește natural, fără să fie hrănit în vreun fel sau altul. Nu se recoltează industrial, ci au șansa – până la urmă și aici funcționează hatârul destinului – ca unii să moară de bătrânețe…
Fiindcă veni vorba: o partidă de pescuit, de 24 de ore, costă 100 lei. Pescarul poate reține o cantitate de până la 5 kilograme de pește. Rezervările la balta de la Valea Dragnei, cum mai este cunoscută, se face prin telefon. Uneori, cu mai multe zile înainte. Căsuțele arată ireproșabil: baie, apă caldă, televizor, aer condiționat. Un confort cât se poate de civilizat.
Sunt însă și unele probleme aici. Nu cu pescarii adevărați, ci cu braconierii. Daunele lor, nu de puține ori, se arată a fi considerabile. Iar faptul că există și aparatură de supraveghere video nu-i inhibă pe toți infractorii. Iar la o adică, bașca unele tergiversări care te fac să lași demersurile baltă…
Suntem într-o zonă în care se întind circa 40 de bălți, cu peste 650 de hectare. Faima Izvoarelor este alimentată și de alte isprăvi. Merită să fie pomenite, chiar și foarte sintetic. Prin 2008, când s-a aranjat și această baltă, au fost asfaltați în comună 30 km de drum, au fost renovate școlile, în doi ani de zile, s-a rezolvat încălzirea lor.
Apoi, în 2013, s-a construit-amenajat la Izvoarele cel mai frumos teren de sport din mediul rural! De asemenea, această comună a dat echipele ce-au cucerit mare faimă europeană la majorete și, în țară, la concursurile naționale de dansuri populare. S-au câștigat pe atunci multe proiecte cu fonduri europene, ne spuneau localnicii cu care am discutat despre șansele turismului în această așezare – inclusiv un proiect fotovoltaic -, investițiile, în general, atingând cifra de 196 milioane de euro!
Reședința de comună, Izvoarele este o așezare îngrijită, curată, atrăgătoare, cu oameni luminoși și primitori, exact ceea ce este necesar pentru a se produce succes în industria ospitalității.
Între ispitele locului, cu care se mândresc gospodinele de aici, se află și celebra plăcintă „dulangaci”. Vom stărui asupra ei cât de curând. Se spune că cine a cunoscut-o o dată revine sigur la Izvoarele…
Articol din cadrul Proiectului ROBG – 502